Samuel Huntington, „Adevărul” și Ortodoxia

Dintre publicațiile care se remarcă printr-o critică exagerată la adresa Bisericii Ortodoxe este și cotidianul „Adevărul”. Articolele din domeniul religios postate în acest ziar par să nu mai aibă deja nimic în comun cu principiul echidistanței și imparțialității jurnalistice. Referitor la celelalte domenii reflectate de ”Adevărul” recunosc că nu am nici o obiecție, citesc cu plăcere această publicație.

Frecvența și caracterul articolelor ce se referă la viața religioasă a societății mă face, din păcate, să cred că au legătură cu politica editorială a „Adevărului”. Atitudinea negativistă la adresa instituției ecclesiale am remarcat-o pe parcursul anilor trecuți în ceea ce privește scandalurile de corupție din eparhiile Patriarhiei Române cât și ca urmare a problemelor ivite în cadrul seminariilor și facultăților de teologie.

Emoții gigantice pentru mărunțișuri politice – barterul social practicat de politicenii moldoveni

Iată că a venit și vacanța pentru parlamentarii Republicii Moldova. În loc de a face totalurile perioadei de de guvernare aceștia nu s-au sfiit chiar și în ultimile ședințe publice să se dea în spectacol pe niște subiecte care în fond n-au tangență cu viața cotidiană a locutorilor țării chiar dacă e vorba de condamnarea regimului totalitar comunist.

Niște rezultate concrete ale activității legislatorilor noștri le putem remarca doar în discursurile demagogilor. Deși demnitarii din vârful piramidei politice anunță, de nenumărate ori, primirea asitenței financiare din partea organismelor internaționale nu se observă nici o diferență sub aspectul schimbării nivelului de trai al cetățenilor simpli. Tot se mai găsesc găuri negre în bugetul național pentru care plătesc tot cei de la baza piramidei sociale: muncitorii de la fabrici, țăranii care lucrează la câmp, pedagogii...

Dialoguri sisifice

Un fenomen deloc plăcut îl remarc an de an în Moldova cu referire la Biserica Ortodoxă și în general la viața religioasă din țară. De ceva timp încerc să intru într-un dialog cât de cât constructiv cu cei care critică instituția ecclesială și o critică fără a oferi niște argumente coerernte pentru secolul în care trăim. Remarc de de fiecare dată același tipaj și același mod de a aborda subiectele ce țin de viața religioasă a majorității populației acestei țări – dezinteres total față de o reală înțelegere a acestor lucruri.

În locul dialogului se dorește, uneori și de o parte și de alta, o confruntare oarbă cu expunerea într-un mod paralel a viziunilor fiecărui exponent al conflictului. Mie cel puțin mi se pare aceasta dovadă a inculturii și a lipsei de respect față de interlocutor. În cel mai bun caz se dorește o dezbatere publică teatralizată având ca scop înjosirea a adversarului fără o finalitate lucrativă în fața unei discuții constructive lipsite de emoții afective.

Despre fanatism și fanatici

Cu puțin timp în urmă am găsit pe net o înregistrare, unică de altfel, din cadrul unei conferințe la care a ținut o prelegere părintele Agapie Corbu - unul din cei mai buni profesori universitari care mi-a fost dat să-i am. Tema este relevantă cel puțin datorită speculațiilor care sunt făcute acum referitor la utilizarea termenilor expuși în titlu.

Vă las să audiați înregistrarea cu transcrieirea de rigoare.

Piețele agroalimentare din Moldova, un subiect din domeniul trecutului?

În lungul șir al conflictelor social-economice ce afectează clasa de mijloc din țară se înscriu și diferendele ce țin de piețele agricole din Chișinău și după cum vedem acum și în centrele raionale. Ultimul caz este legat de piața centrală din Hâncești unde timp de două săptămâni continuă neînțelegerile, care culminează cu bătăi, între țăranii care vând acolo și reprezenentanții firmei de pază ce asigură executarea închiderii pieței.

Precedentul acțiunilor de protest de acum ne aduce aminte de închiderea mai multor piețe agroalimentare din perimetrul municipiului Chișinău. Astfel într-un înterval de 4-5 ani au fost închise piața ”Total” din sectorul Râșcani, piața ”Dinamo” din sectorul Telecentru, piața ”Negustorii” din sectorul Centru și piața ”Delfin” din sectorul Buiucani unde vânzătorii au fost de mai multe ori intimidați. Nu mă îndoiesc de faptul că procesul de eliminare a piețelor va continua până când va rămâne în Republica Moldova doar una singură amenajată într-unul din spațiile muzeelor.

Filat “se roagă” de ploaie după ce a impus țării, cu de-a sila, o lege amorală

Chiar dacă mulți dintre politicienii și liderii de opinie moldoveni nu văd vreo legătură între seceta care s-a abătut acum pe la noi și votarea de catre deputații actualului Parlament a Legii egalității de șanse, fiți siguri că oamenii de prin sate această relație cauză-efect o resimt și o înțeleg în cel mai acut mod. În situația de față nu mai este vorba de simple prejudecăți întrucât fenomenele catastrofale ce țin de raportul omului cu natura au o legatura directă cu credința și tradițiile populare.

Aici și se observă ruptura clară dintre omul simplu – cetățeanul acestei țări care formează electoratul moldovenesc și demnitarii de stat ce reprezintă puterea care ar fi trebuit să fie în contact direct cu primii.

Câteva cuvinte despre tradiții

Nu de puține ori am remarcat la criticii înstituției ecclesiale din țară comparația ortodoxiei cu evul mediu. Personal nu văd nimic rău în această comparație, mai rău mi se pare când aceasta devine etichetare cu o conotație negativă. Mai ales observ astfel de comentarii la articolele ce se referă la Biserica Ortodoxă. Puțini sunt comentatorii de top care se subscriu cu numele lor real la articolele în care aseamănă ortodoxia perioadei evului mediu, și aceasta doar dacă au forte puține lucruri în comun cu culutura și obiceiurile culturale ale țării.

Cultura în ultimii 20 de ani a fost un domeniu subestimat și practic lipsit de susținere financiară normală din partea puterii guvernamentale. Această atitudine față de tradițiile și obiceiurile populare nu sunt o nutate, în perioada sovietică la fel ca și acum politrucii și promotorii ideologiei comuniste aveau aceeași atitudine față de de religie care reprezenta o amențare în procesul de zombare a populației. Prin Biserică înaintașii noștri își păstrau identitatea națională. Chiar dacă ierarhia eclesială era în dependență nemijlocită de conducerea moscovită enoriașii simpli își păstrau legăturile de rudenie și obiceiurile transmise din străbuni.