luni, 13 iulie 2009

Oameni de onoare

Un preot învârstă, hirotonit în perioada interbelică şi care a trecut prin toate greutăţile regimului totalitar, îmi zicea odată că un singur cuvânt al clericului în timpul predicii poate genera un adevărat conflict civil, interetnic sau religios. De aici până la complicaţii cu accente politice este un singur pas. Înclin să-l cred pe acest bătrân pentru că ştiam ce experienţă de viaţă are.

Puţini îşi dau seama cu adevărat ce pericol prezintă un gând expus într-un context greşit. În afară de primar, medic şi vreo câţiva oameni mai în vârstă, până nu demult, slujitorul altarului era cel mai important om din comunitate. Acesta deţine şi acum o putere insemnată.

În perioada sovietică la acel preot bătrân de care vă ziceam mai sus veneau pe ascuns diferiţi ofiţeri, colonei şi chiar generali pentru a-şi boteza copii, pentru a se cununa sau pur şi simplu pentru a se mărturisi. El a păstrat taina aceasta şi militarii îl respectă până acum.

Ca şi mulţi alţi preoţi el a avut de suferit de pe urma regimului totalitar ateu - a fost ameninţat de autorităţile comuniste, a fost luat pe sus de securitate, înjurat, înjosit, s-a ajuns până în momentul în care tot aceleaşi autorităţi au vrut să-l alunge din biserică dar oamenii s-au unit şi l-au susţinut.

Pentru mine bătrânul acesta mi se asociază cu un cavaler, îmbrăcat încă în zale, care a trecut un război întreg din luptă în luptă apărând ortodoxia cu riscul propriei vieţi - un model al creştinului adevărat.

Preotul mai trăieşte, dar mai rău ca şi în perioada comunistă - este înjosit, nu este luat în seamă de autorităţile clericale şi lasat să se chinuie în sărăcie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu