Responsabilitatea ca punct de pornire

Această gură de rai, numită Basarabia, și-ar recăpăta aspect său atractiv dacă reprezentanții clasei cârmuitoare ar fi mai atenți cu moștenirea și bogăția de valori transmise de înaintași.

În ultimele decenii, exponenții elitei autohtone nu s-au remarcat cu ceva gusturi originale, vreun stil deosebit sau eleganță asemeni tendințelor marilor metropole. Totul s-a redus exclusiv la un copy-paste repetat la nesfârșit de pe modelele sterile, tirajate și umflate-n prețuri din massmedia sau, mai nou, de pe platformele electronice de socializare. Însă, nu întotdeauna a fost așa. Tradiția gusturilor alese în Occident este una îndelungată. Nici noi, în Basarabia n-a rămas mai prejos de tendințele gusturilor înalte din lume până-n cea de-a doua jumătate a secolului trecut. După cum se spune, totul se cunoaște prin comparație. Și în cazul nostru, până-n perioada sovietică, diferența a făcut-o, culmea, nivelul ridicat al educației și culturii în societatea vremii.

Vorbind de noblețe spirituală, stil și gusturi alese, aș aminti, în primul rând, de monumentele naturale și de cele arhitecturale pe care le avem. Culmea este că pe teritoriul Republicii Moldova sunt peste 30 de parcuri boierești amenajate în secolul XVIII, XIX, și începutul secolului XX și sute de clădiri vechi în orașe și conace la țară, de o valoare culturală incomensurabilă în care s-a făurit istoria. În cea mai mare parte ele rămân încă necunoscute și ascunse publicului larg. Din păcate, în câțiva ani acestea ar putea rămâne doar, în format virtual, pe fotografii. Deși multe dintre ele au dispărut, din neglijența administrației timpului, memoria colectivă mai poate fi salvată prin sensibilizarea societății și prin propriul exemplu. Același lucru pot spune și despre bunurile culturale mobile din Basarabia, multe dintre care, în ultimul secol, au fost pierdute, distruse sau vândute. Ultimul aspect este unul destul de complex și, ce ține de mine, mi-aș dori o abordare mult mai extinsă, iar din partea factorilor de răspundere o atenție mai mare asupra nuanțelor și detaliilor. Amploarea fenomenului a atins și atinge cote greu de imaginat pentru o țară care vrea să aplice normele și standardele europene.

Nu știu cine se face vinovat mai mult de această situație - un sistem defect sau regizorii din spatele cortinei. Cert este că aceștia au făcut din educația și cultura autohtonă un tabu îngrădind permanent tinerei generații accesul la valorile originale basarabene, iar dintre cele străine, doar cele sterile au ajuns în țară și au transformat aproape întreaga societate într-una exclusiv de consum, ridicând-o la nivelul unei ideologii neformale. De aceea, ce i se năzare elitei noastre că este frumos și stilat, în Occident, pentru cei cu un rafinament nobil nu face nici simpla atenție. Este nevoie de simț pentru a cultiva un stil rafinat, iar simțul se educă doar prin transmiterea valorilor perene. Gustul și simțul frumosului se educă de mic copil.

Și ca un post scriptum pur personal: Este necesar de a scoate din umbră valorile noastre naționale din subteranele economiei, iar comerțul cu obiectele de anticariat într-o o piață legală a bunurilor culturale, muzee private și case de licitații, să ne putem numi stat civilizat, care nu este într-atât de ușor de manipulat (...ca o posibilă temă de doctorat implementată în mod practic).