Ads 468x60px

Featured Posts

duminică, 14 octombrie 2018

MIZELE UNUI CONFLICT GEOECCLESIAL ÎNTRE MOSCOVA ȘI CONSTANTINOPOL ÎN BASARABIA

Mult timp nu am acordat atenție subiectelor ce țin de nuanțele teologiei canonice vis-a-vis de viața religioasă a societății basarabene, însă acum în lumea ortodoxă se desfășoară evenimente ce vor fi încă mult timp discutate și analizate, asupra cărora se vor face studii și se vor scrie destule cărți.

Relațiile între Patriarhia Constantinopolului și cea a Moscovei, care în ultima vreme s-au înrăutățit considerabil, nu au avut, se pare nici un efect, asupra administrației ecclesiale de la noi după cum ar reieși din publicațiile electronice afiliate ei. Se poate să fie, însă, exact invers. Situația complicată în care se află acum instituția bisericească din spațiul pruto-nistrean este, paradoxal, pe cât de interesantă pe atât de puțin i se atrage acum atenția din punct de vedere, dacă-i putem spune așa, geoecclesial.

marți, 26 iunie 2018

În „Lumea lui Zaharia”

 La prezentarea albumului,
pe 2 noiembrie 2017

Îl cunosc pe domnul Nicolae Pojoga de mai bine de un an și jumătate când am organizat cea mai mare expoziție fotografică în cadrul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. În cadrul acelui eveniment au fost donate mai mult de 600 de exponate pentru crearea unui Muzeu al fotografiei. Cam în acea perioadă mi-l amintesc pe dl Pojoga că a venit la noi cu ochii arzând de emoție și nerăbdare să-mi spună de descoperirea sa. Ceea ce am văzut și mi-a spus dumnealui în continuare mi-a luat graiul și m-a impresionat profund. Era vorba de o adevărată comoară.

Stimați domni, astăzi am onoarea de a vă prezenta această comoară a artelor vizuale de la noi ce poartă amprenta geniului unui maestru fotograf - Zaharia Cușnir.

marți, 27 martie 2018

JALE MARE ÎN BASARABIA

27 martie 2018 – 100 de ani de la semnarea actului Marii Uniri de către membrii Sfatului Țării. Recunosc, nu am fost în Piață, duminică, pe 25 martie și aceasta dintr-un singur motiv, unul profund subiectiv – nu văd rostul unei demonstrații și nici a unui marș. Nu este nici timpul și nici locul, atât la modul direct, menționat mai sus, cât și dacă luăm în considerație starea de lucruri dezastruoasă din acestă palmă de pământ.

Un singur exemplu: locul unde a fost semnată Declarația, astăzi (foto) nu aduce aminte nimic bun acum. Am intrat (la amiază, pe la 12.30) în incinta clădirii actualei Academii de Teatru Muzică și Arte Plastice, unde acum o sută de ani își ținea ședințele Sfatul Țării. Doi trei oameni în curtea instituției. În interior, probabil în incinta bibliotecii, un eveniment, la prima vedere, destul de sumbru cu participarea unui colectiv de copii... Nici nu am intrat în sală – un aer greu ieșea din acel loc. Ne-am ridicat la etaj, acolo unde se află sala în care membrii Sfatului Țării s-au întrunit. Exact în acel moment, o doamnă (domnișoară) firavă grăbea într-un ton nervos, în limba rusă, acei 2 sau 3 vizitatori să iasă. Nici n-am reușit să ne apropiem de ușă că acea reprezentantă a Academiei a închis rapid ușa și s-a îndreptat spre ieșire.

sâmbătă, 3 martie 2018

Tudor Iovu – un adevărat istoriograf al conflictului de pe Nistru

Zilele acestea massmedia din țară a trâmbițat, cum face, de altfel, an de an timp de 26 de ani momentul din care a început conflictul armat din Transnistria. 2 martie 1992 va rămâne probabil încă mult timp în amintirea moldovenilor de pe ambele maluri ale Nistrului ca o dată neagră în istoria recentă a neamului nostru.

Curg râuri de cerneală prin publicațiile naționale, zeci de ore de analize în tot spectrul de televiziuni însă adevărul despre acele evenimente pare tot mai departe iar din eroi rămîn tot mai puțini și mai puțini.

Unul din martorii nemijlociți ai conflictului pe tot parcursul desfășurării lui a fost și Tudor Iovu – probabil primul din cei mai talentați fotoreporteri de război din spațiul basarabean de după Carol Popp de Szathmari. Fotografiile maestrului sunt expuse an de an în data de 2 martie fără a aminti, de fiecare dată, cine este eroul din spatele obiectivului fotografic ce a riscat și s-a jerfit pentru ca generațiile viitoare să cunoască adevărul acelor zile.

Din păcate fotograful Tudor Iovu nu mai este printre noi. A trecut la Domnul în data de 5 decembrie 2016, însă nu înainte de a mai face un ultim efort și de a contribui hotărîtor la cea mai mare expoziție de artă fotografică din țară. Pe parcursul unei veri întregi, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală a expus colecția de aparate fotografice unicale adunate timp de o viață și donate de Tudor Iovu acestei insituții. Visul meastrului era un Muzeu al fotografiei.

Dacă este să spunem că fiecare fotografie face cât o mie de cuvinte, despre Tudor Iovu, pe drept cuvânt, putem zice că este istoriograful cel mai prolific al conflictului de pe Nistru. Din păcate, adevărul acestor evenimente de tristă pomină se vrea a fi anonim și în continuare. Fotografiile maestrului apar an de an însă de fiece dată, din reavoință și din neglijență, fără semnătura autorului.

Nu vă fie frică de eroii neamului – adevărul vă va face liberi – amintiți de Tudor Iovu în fotografiile pentru care s-a jerfit generațiilor viitoare.

duminică, 1 noiembrie 2015

Nici o speranţă pentru Moldova?!

… poate nici una, dacă n-am fi avut, ca moştenire cultura şi tradiţiile înaintaşilor noştri. Dar cine mai vorbeşte acum despre moralitate şi tradiţii când în joc sânt doar banii?! Pe o palmă de pământ, aşa mică, să mai furi de la cei care-ţi sunt aproape este sinucidere curată.

Ameţită şi orbită de patima câştigului fără muncă această nouă specie de moldovean prost şi amnezic, în ce priveşte propriul trecut, se tranformă într-o hidoşenie în care cuvintele nu-şi mai au rostul. Acel miliard furat din propriul buzunar este, în fond, rezultatul blestemelor mai vechi de când basarabenii noştri au uitat cu totul de propria-i credinţă, de moralitate, de respect reciproc...

duminică, 7 iunie 2015

de...„misionarii”

Sfârşitul săptămânii s-a evidenţiat deodată cu două anunţuri privind demisia unor deminari. Ambele legate direct de corupţia ce bântuie la noi. Prima – revendicată, alta - doar intenţie. Nici una dintre care nu ne va bucura cu vreun rezultat pozitiv. Împreună fac spectacolul presei mai colorat, pentru ca prostimea să fie mai preocupată de problemele „importante” ale societăţii - miliardul, alegerile, plagiatele – orgoliile revanşarde ale piticilor megalomani ce nu se mai satură de putere şi bani...

duminică, 24 mai 2015

Cui i-ar folosi cenzura „legală” în presă


Citeam zilele trecute că emisiunile informative şi analitice retransmise din Rusia ar putea fi interzise. Va fi permisă însă retransimisia acestui gen de programe din ţările membre UE şi Statele Unite. Măsura însă este legată doar de difuzorii TV şi radio ceea ce, îmi pare mie, nu-i deajuns nici pe departe.