Sfârşitul săptămânii s-a evidenţiat deodată cu două anunţuri privind demisia unor deminari. Ambele legate direct de corupţia ce bântuie la noi. Prima – revendicată, alta - doar intenţie. Nici una dintre care nu ne va bucura cu vreun rezultat pozitiv. Împreună fac spectacolul presei mai colorat, pentru ca prostimea să fie mai preocupată de problemele „importante” ale societăţii - miliardul, alegerile, plagiatele – orgoliile revanşarde ale piticilor megalomani ce nu se mai satură de putere şi bani...
Ponta şi Gaburici – doi premieri care niciodată nu vor ajunge demintari cu onoare dacă nu-şi vor jerfi interesele pentru ca statele în care-şi deţin funcţiile să nu mai fie socotite ultimele, în UE şi în lume, pe liste la capitolul bunăstării populaţiei. Orgoliul orb al clasei politice, anume acum în prag de alegeri, este indicatorul de bază lipsei de deminate şi al josniciei. Cu cât mai mult se vorbeşte de dependenţa geopolitică cu atât mai evidentă este calitatea de vasal şi nu de partener a elitei noastre în plan extern.
Karl-Theodor zu Guttenberg şi Avigdor Lieberman sunt două exemple de cultură politică la care ar trebui să ia seama şi Ponta şi Gaburici. Doi ministri care şi-au dat demisia de onoare fiind în situaţii aproape identice: unul acuzat de plagiat, altul suspectat de corupţie, ambii păstrându-şi numele şi un viitor prolific putându-şi duce misiunea cu demintate încă mult timp înainte.
Totul începe de la cultură şi educaţie, iar acestea, nu pentru puţini, şi de la simţul religios. Fără acestea vom rămâne o ţară de lumea a treia fără tradiţii, stearpă politic şi în prag de dispariţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu