Observ un fenomen neplăcut la conaţionalii noştri şi anume pe acela de a utiliza termeni religioşi într-un sens peiorativ. Preponderent în mediul aşa zis intelectual se ia în derâdere cuvântul ortodox (în traducere rusă "pravoslavnic"). Rostind sau scriind acest termen într-un context politizat îmi dau seama de adevărata cultură a "intelecualilor" noştri.
Nu o să mă implic acum în vreo dispută pe marginea subiectelor abordate vis-a-vis de activitatea instituţiilor ierarhice clericale ruse. Pentru mine "Русское Православие" (Ortodoxia rusă) include pe lângă numele de sfinţi (recunoscuţi la nivel mondial ca modele de viaţă spirituală şi în mediu protestant) cum ar fi Serafim de Sarov, Antonie şi Teodosie de la Lavra Peşterilor, Serghie de Radonej şi acei zeci de arhierei şi mii de preoţi ruşi torturaţi şi ucişi în perioada sovietică (din 1917 până în 1991) pentru credinţa lor "pravoslavnică" tot aşa cum au suferit şi noii martiri români (de la Aiud de exemplu).
De-a lungul timpului am avut ocazia şi plăcerea să discut cu preoţi ruşi deosebiţi a căror cultură şi nobleţe sufletească nu o pot compara cu a nici unui personaj public basarabean de acum. Doar în unele mănăstiri şi facutăţi de teologie româneşti mai găsesc astfel de oameni, dar puţini, foarte puţini.
Fără intelectualitate ne asemănăm cu o societate primitivă, fără spiritualitatea tradiţională însă am fi ajuns ca într-o grădină zoologică. Atacând Biserica cei care o fac îşi manifestă incultura, lipsa oricăror principii morale şi dispreţul faţă de credincioşii simpli care sunt în majoritate absolută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu