miercuri, 1 august 2012

Ecclesiologie și geopolitică – incompatibilitatea machiavelismului cu viața religioasă

Acum ceva timp în urmă când era în toi scandalul legat de votul parlamentarilor în privința legii egalității de șanse în cadrul ședinței Sfântului Sinod al Birsericii Ortodoxe Ruse, patriarhul Moscovei Kiril semna o adresare autorităților din Republica Moldova prin care cerea ca aceștia să atragă atenția asupra punctului de vedere al Mitropoliei Chișinăului și la opinia societății civile. Reprezentanții mediului politic moldovenesc au catalogat imediat această intervenție a patriarhului drept „o opinie a unei persoane din afara țării”.

Intervenția patriarhiei a venit în contextul în care la Chișinău câțiva reprezentanți ai unei asociații cvasinecunoscute și politicieni cu activități obscure au speculat pe seama unei eventuale „destituiri” a mitropolitului Vladimir, al Chișinăului și al întregii Moldove ca urmare a tergiversării luării unei decizii promte în privința politicienilor care au votat legea în cauză. Massmedia moldovenească a interpretat diferența de opinii între IPS Vladimir și episcopul Marchel, de Bălți și Fălești punând-o pe seama unui ipotetic diferend în interiorul instituției ecclesiale. În acest context, am așteptat ca adresarea patriarhului Moscovei să pună punct anume acestor neînțelegeri din cadrul mitropoliei și nu relația Bisericii Ortodoxe din Moldova cu Statul de drept.

După ce conflictul între autorități și creștini asupra legii amorale adoptate și votate de primii nu a mai ținut primele titluri ale publicațiilor moldovenești în prim planul vieții politice moldovenești s-a ivit un alt subiect predestinat unei largi mediatizări - condamnarea crimelor regimului totalitar comunist și interzicerea folosirii în scopuri politice a simbolurilor comuniste. Am rămas neplăcut surprins că nici unul din reprezentanții instituțiilor religioase din țară nu și-a expus poziția față de acest act istoric. Sub stindardul secerei, ciocanului și a stelei cu cinci raze bolșevice regimul totalitar sovietic a distrus mii de biserici și a ucis milioane de oameni, în mare parte creștini.

Mai mult, ieri viceministrul rus de externe, s-a declarat deranjat că Moldova a interzis simbolurile comuniste spunând că aceasta „este blasfemie, o atitudine batjocoritoare“. Nu sunt sigur că și la a această „opinie a unei persoane din afara țării” prim-ministrul Vlad Filat sau ministrul de externe, Iurie Leancă vor reacționa la fel. Însă cel mai mult m-ar interesa acum poziția Patriarhiei Moscovei și a Mitropoliei Chișinăului în privința implicării unui oficial rus în afacerile interne ale unui stat independent cu atât mai mult cu cât se referă la simbolurile cu care bolșevicii și mai apoi comuniștii au atacat timp de mai multe decenii Biserica Ortodoxă.

Din păcate, nu a adus bine Bisericii Ortodoxe nici inițiativa mitropolitului Vladimir de a merge împreună cu Vlad Filat și liderul autoproclamatei rmn Evgheni Șevciuc la Athos chiar și dacă intervenția ar fi avut o explicație – o încercare de mediere a conflictului înghețat de pe Nistru (având în vedere și opoziția premierului față de valorile morale ale societății moldovenești). Cu atât mai mult, nu se justifică această inițiativă cu cât ieri un oficial al autoproclamatei rmn, Vladislav Finaghin a afirmat că în această regiune ar putea apărea o nouă bază militară a Federației Ruse.

Luând în considerare situația politică destul de complicată din Republica Moldova, opinia mea este că intervenția reprezentanților instituției ecclesiale în procesul politic ar trebui să fie mult mai atentă, subiectele politice care au tangență cu viața religioasă (sau invers) trebuie tratate cu o mai mare finețe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu