marți, 7 august 2012

Scuză oare mijloacele mediatice caritatea în scopuri politice?!

Antagonismul acerb dintre liderii scenei politice din țară ne oferă situații cel puțin hilare, dacă nu chiar absurde. Pentru a-și făuri o imagine cât mai atrăgătoare în fața electoratului aceștia recurg la utilizarea unor tertipuri de autopromovare care de obicei nu-și au locul într-o societate civilizată. Pe de o parte ei aspiră spre o imagine de oameni inteligenți, cultivați și manierați iar pe de altă parte, prin acțiunile lor, dau dovadă de o lipsă elementară de cultură politică.

Tendința demnitarilor din Republica Moldova de a-și aroga calități pozitive care, de fapt, le sunt străine a devenit o modă în ultima vreme. Dintre acestea, se remarcă activitățile filantropice cu care se laudă la prima ocazie ivită. 

Uneori politicienii o fac stilat, alteori orgoliul îi împinge să-și declare în exces de vanitate personală toate ispravile chiar și în domeniile în care nu este recomandabil să-și afișeze meritele în mod public cum a facut-o din păcate Igor Dodon afirmând că este: ”ctitor la mai mult de 10 mănăstiri” aceasta în timp ce calitatea de ctitor impune pe lângă aspectul financiar și un dram de modestie. În politică, după cum se știe, scopul scuză mijloacele iar politicienii noștri, observ că, profită din plin de aceste principii machiavelice. Valeriu Pasat, Anatol Plugaru și alți asemenea lor ar constitui niște exemple pe care n-am plăcerea să le expun acum în detaliu.

În Evanghelie, cuvântul Mântuitorului în această privință este expus destul de clar: ”Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Matei 6, 2-4). Din cele expuse mai sus putem trage o singură concluzie: filantropia în scop politic nu este decât apanajul demoagogilor și a parveniților de toate culorile.

În altă ordine de idei, sprijinul permanent și dezinteresat acordat categoriilor de persoane defavorizate chiar și din partea unor lideri ai scenei publice care nu se afișează prioritar spre astfel de acțiuni, este oricând binevenit. Fundația Edelweiss, fondată de actualul vicepreședinte al Legislativului Vlad Plahotniuc, este unul din cele mai cunoscute ONG-uri de acest fel care este încadrat în activități continue de când demnitarul era doar om de afaceri. Numeroși sportivi, artiști și oamenii de cultură au beneficiat și mai beneficiază de asistența fundației. Edelweiss a oferit copiilor unui orfelinat din țară pe lângă daruri specifice zilei de 1 iunie și un bloc reconstruit în cadrul grădiniței în care locuiesc aceștia. Vlad Plahotniuc, din câte știu, mai continuă să-i viziteze pe copilașii orfani cu ocazia diverselor evenimente și sărbători chiar dacă aceste întâlnirile cu ei nu sunt mediatizate.

Vorbind de mediatizare și PR, campion absolut la acest domeniu este Vlad Filat, actualul premier al Republcii Moldova, care se remarcă și el prin acțiuni caritabile însă într-o manieră radical diferită. Acesta se poziționează de unul singur alături de nevoiași, invită la birou câte un copilaș orfan, promite ajutor financiar la câte un sportiv și face, cu ajutorul presei, din propriul gest – un eveniment de primă importanță pentru întreaga țară. Nu se știe din ce surse sunt făcute aceste donații și dacă acestea după atâta publicitate mai ajung la destinatarii care dau impresia că au fost atent selectați. Cu toate acestea exemplul oferit din partea unui demnitar de prim rang din Republica Moldova se vrea a fi interpretat pozitiv. Am putea zice că este un indemn oficial către acțiuni de caritate din partea celorlalți cetățeni cu posibilități chiar dacă s-a remarcat prin cadouri mai deocheate către colegii săi de partid pe timp de criză.

Cu toate acestea orice cetățean cu o viziune politică modernă ajungând într-o funcție înaltă de demnitar de stat, consider eu că, ar trebui să se distanțeze de activitățile filantropice individuale (în spirutul evanghelic ”să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta” Mt. 6,3), să tindă a fi în armonie cu întreaga societate și să atragă atenția la bunăstarea tutur locuitorilor țării punând accent preponderent pe rezultatele brute ale propriei munci și mai puțin pe propria imagine. Din păcate, pe cât de pozitivă este imaginea demnitarilor în massmedia în ce privește actele de caritate pe atât de complicată este situația în țară unde primăriile oricare n-ar fi afilierea lor politică întârzie să primească spijinul necesar. Sper că lucrurile se vor schimba într-un sfârșit și ne vom bucura de demnitari luminați.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu