La o ședință a sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe patriarhul Pavle ajungând la locul întrunirii a observat parcate mai multe limuzine luxoase ale episcopilor, arhiepiscopilor și mitropoliților din eparhii. Cei care-i erau prin preajmă ar fi auzit următoarea exclamare: „O, Dumnezeu să-i vadă! Cu ce ar fi mers aceştia, oare, dacă nu depuneau votul sărăciei?” Acest arhiereu era singur în felul său prin ce făcea și cum se comporta: mergea la trebuințe cu tramvaiul sau pe jos (când distanțele erau mai mici), nici haine nu prea avea deosebite în limita bunului simț și iubea să discute cu oamenii simpli. De aceea era iubit de credincioșii de rând.
Acum, nici în Serbia, nici în România și nici în Rusia, în linii mari, nu se mai ține cont de principiile canonice și morale de care trebuie să se conducă atât o față bisericească pe de o parte cât și enoriașii în raport cu organismul ecclesial pe de altă parte. Excepții sunt, numai că ele, din motive lesne de înțeles nu sunt date drept exemplu nici de către mass-media și nici de către mai marii lumii acesteia. Mulți au ajuns să creadă că aceste exemple nu sunt decât niște mituri menite să atragă mai mulți credincioși și aduc drept dovezi contrariul.
În sprijinul festivităților și a petrecerilor fastuoase pe care le organizeaza clerul și ierarhii nu sunt aduse nici un fel de argumente care i-ar dezvinovăți întru-câtva. Astfel prăpastia dintre cler și eventualii credincioși care caută o mai mare simplitate și respectare a Cuvântului Domnului crește. Încet, încet dispar și tradițiile morale milenare păstrate cu sfințenie de preoții ortodocși trecuiți prin prin epoca totalitatismului ateu luându-le locul obiceiuri preluate din păgânismul dionisiac.
Acum, nici în Serbia, nici în România și nici în Rusia, în linii mari, nu se mai ține cont de principiile canonice și morale de care trebuie să se conducă atât o față bisericească pe de o parte cât și enoriașii în raport cu organismul ecclesial pe de altă parte. Excepții sunt, numai că ele, din motive lesne de înțeles nu sunt date drept exemplu nici de către mass-media și nici de către mai marii lumii acesteia. Mulți au ajuns să creadă că aceste exemple nu sunt decât niște mituri menite să atragă mai mulți credincioși și aduc drept dovezi contrariul.
În sprijinul festivităților și a petrecerilor fastuoase pe care le organizeaza clerul și ierarhii nu sunt aduse nici un fel de argumente care i-ar dezvinovăți întru-câtva. Astfel prăpastia dintre cler și eventualii credincioși care caută o mai mare simplitate și respectare a Cuvântului Domnului crește. Încet, încet dispar și tradițiile morale milenare păstrate cu sfințenie de preoții ortodocși trecuiți prin prin epoca totalitatismului ateu luându-le locul obiceiuri preluate din păgânismul dionisiac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu