Care este prețul demintății clasei noastre politice?

Recent în presă s-a strecurat știrea că pentru fiecare vot unlele partide sunt gata să acorde câte 100 de lei. Informația că voturile se cumpără nu este nici de azi și nici de ieri. Mi interesant mi se pare prețul la care unii cetățeni sunt gata să-și vândă demnitatea și onarea. Pentru aceștia nu mai contează cine și prin ce metode va ajunge la putere și ce e mai rău – nu contează nici propria liberate pe care o vând pe bani mărunți pentru ca în următorii ani să rămână tot așa de săraci și bătuți de soartă.

E un semnal de alarmă la care prea puțini s-au încumetat să atragă atenția. E un semnal că puterea riscă să ajungă pe mâini greșite și la un moment dat am putea să ne pomenim robi unui sistem inuman la care noi înșine am contribuit primid ca mită această sumă derizorie de 100 de lei.

Calmul dinaintea calamităţii şi dispreţul faţă de teologie

Îmi pare foarte ciudat faptul că la noi teologiei ca disciplină i se acordă foarte puţină atenţie. Se comit o mulţime de greşeli şi din rea voinţă acestea sunt trecute cu vederea. Efectele acestor greşeli nu dispar însă aşa uşor - ele zi de zi se adună şi se va ajunge la un timp când va fi prea târziu de schimbat ceva. În restul ţării ca şi în Federaţia Rusă religia constituie un subiect important de discuţie în societate. Disputele se duc în medii de oameni inteligenţi iar cine nu cunoaşte cât de puţin teologie nu are nici o şansă în faţa celora pe care-i va întâlni.

În Basarabia, de fiecare dată când apare în mass-media, religia devine subiect de scandal. Clericii dau vina pe jurnalişti, iar jurmaliştii pe clerici. Nici unii, nici alţii nu dispun de suficiente cunoştinţe teologice pentru aşi argumenta poziţia pe care o susţin. Aş îndrăzni să spun că nici aşa zişii "profesori de la Academia de Teologie" din Chişinău nu sunt pregătiţi suficient cel puţin să explice în ce constau erorile comise de oamenii presei.

În prag de Paști politicienii noștri mai preocupați de alegeri decât de curăția sufletului

Am intrat în Săptămâna Patimilor când orice creștin ca niciodată e mai aproape de Biserică. În această perioadă de post sufletesc și trupesc oamenii tind să se abțină de la tot ce îi desparte de Dumnezeu. În timp ce toată suflarea ortodoxă din țară se pregătește de sărbătoarea Învierii politicienii mioritici ai plaiului nostru și-au găsit de cuviință să-și înceapă campania electorală plină de mândrie proletară și orgoliu pătimaș.

Nu știu din ce considerente, politice sau sociale, s-a luat hotărîrea ca începutul campaniei să înceapă anume în timp ce lumea se pregătește intens de prima dintre sărbătorile creștinătății. Acest pas neinspirat ne duce cu gândul la depărtarea dintre clasa politică națională și ceilalți oameni care coexistă încă destul de liniștit în spațiul pruto-nistrean, în contextul scandalului iscat de vedetele politice autohtone.

Toate scenariile politice în Moldova se reduc la unul singur

Societatea moldovenească a devenit, în ultimul timp, într-atât de fărâmițată încât acțiunile liderilor partidelor politice ori nu mai sunt luate în serios de nimeni ori nu au nici un efect în mod practic. Din același motiv au devenit impopulari și analiștii politici care încearcă să decripteze și să explice evenimentele ce au loc în țară. Rateurile ultimilor au făcut ca știrile ce vizează viața politică a Moldovei să devină nu numai neinteresante ci și enervante.

Politicienii au devenit niște întreținuți ai societății, niște trântori incapabili de lucru care acuza de fiecare dată societatea pentru insuccesele proprii. În loc să lucreze, politicienii și analiștii noștri crează scenarii și strategii de atragere a electoratului fără a depune eforturi care să aducă vreun folos real populației sub aspect economic, cultural sau macar de imagine în exteriorul țării.

Cultura comuniștilor redusă la tropăitul din picioare și înjurii ca la ușa cortului

Când erau la putere comuniștii șocau prin incompetența lor, acum când sunt în opoziție ei exceleză prin lipsa de respect și prin atitudinea bolnăvicioasă pe care o manifestă față de procesul administrativ democratic. În ultimul deceniu de guvernare comunistă funcționarii puterii s-au folosit de un monopol lărgit peste toate sferele de activitate impunându-și punctul de vedere în mod dictatorial fără a oferi șansa unui dialog instituțional și politic echilibrat în societate. Astfel s-a creat precedentul unor conflicte ale căror efecte în timp urmează să le resimțim încă mult.

Odată pierdute pârghiile oferite de monopolul politic formațiunea comunistă a refuzat constant opțiunea dialogului intrând într-o opoziție oarbă față de orice inițiativă de reconciliere socială fiind promotorii urii în sânul aceleiași națiuni. Astfel populația unei singure țări a fost îndemnată spre o confruntare internă dorindu-se crearea a două tabere distincte după orientare politică: antiromâni (în același timp promoscoviți) și antiruși ( în același timp prooccidentali).

Din experienţa mea de lucru...

Am avut, săptămâna trecută, o discuţie cu un băiat în curtea unei biserici din Chişinău. El nu era botezat şi mă întreba dacă preotul e catolic sau ortodox şi de ce acesta îi cere 500 de lei pentru a primi sfânta taină care-i va permite să se numească drept credincios. Nu am fost deloc surprins pentru că ştiam de mult ce se întâmplă chiar şi în familiile clericilor.

Pe de altă parte, atât acest băiat cât şi încă vreo câteva zeci de persoane cu care am vorbit mai pe îndelete au început să-mi pună foarte multe întrebări după ce le-am explicat câteva lucruri destul de simple despre credinţa noastră ortodoxă. Ştiu că slujitorii altarului când aud de întrebări oferă nişte răspunsuri arhaice care nemulţumesc pe mulţi dintre oameni mai ales din mediul urban sau devin foarte ocupaţi cu alte lucruri "mai importante". 

Câte biserici atâtea liturghii, câţi credincioşi atâtea convingeri

Astăzi este sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. De astă dată, nefiind plecat din ţară, am fost la liturghie în Chişinău. Lume pestriţă - copii, bătrâni, tineri şi tinere din diferite pături sociale cu toţii vin să se roage, din câte observ, destul de sincer Domnului. Nu sunt îngrădiţi de nimic încă. Pe toţi îi atrage ceva la biserică. Adevărul e că oamenii la noi sunt dacă nu creştini-ortodocşi în procentaj de 90 la sută apoi religioşi - restul stau în Parlament, la Preşedenţie şi prin ministere. Discuţiile pe teme religioase le aud peste tot: în transport, în parcuri, în localurile de agrement, iar pentru presă subiectele legate de viaţa spirituală, când apar, ocupă un loc însemnat între categoriile de ştiri oferite publicului.

Sunt sigur că mai mult de trei sferturi din cei care s-au declarat creştini la ultimul recensământ nu cunosc în sens practic ce înseamnă ortodoxia, care este adevărata valoare a ei. Dacă aş întreba pe cineva în oraş de ce creştinii-ortodocşi serbează azi Adormirea Maicii Domnului şi de ce se duc la bisercă unicul răspuns sincer ar fi - "din obişnuinţă, aşa făcea mama, bunicii". În sens mai larg pe moldoveni îi atrage mai mult transcedentalul decât religia aşa cum o înţeleg clericii.