Toate scenariile politice în Moldova se reduc la unul singur

Societatea moldovenească a devenit, în ultimul timp, într-atât de fărâmițată încât acțiunile liderilor partidelor politice ori nu mai sunt luate în serios de nimeni ori nu au nici un efect în mod practic. Din același motiv au devenit impopulari și analiștii politici care încearcă să decripteze și să explice evenimentele ce au loc în țară. Rateurile ultimilor au făcut ca știrile ce vizează viața politică a Moldovei să devină nu numai neinteresante ci și enervante.

Politicienii au devenit niște întreținuți ai societății, niște trântori incapabili de lucru care acuza de fiecare dată societatea pentru insuccesele proprii. În loc să lucreze, politicienii și analiștii noștri crează scenarii și strategii de atragere a electoratului fără a depune eforturi care să aducă vreun folos real populației sub aspect economic, cultural sau macar de imagine în exteriorul țării.

Cultura comuniștilor redusă la tropăitul din picioare și înjurii ca la ușa cortului

Când erau la putere comuniștii șocau prin incompetența lor, acum când sunt în opoziție ei exceleză prin lipsa de respect și prin atitudinea bolnăvicioasă pe care o manifestă față de procesul administrativ democratic. În ultimul deceniu de guvernare comunistă funcționarii puterii s-au folosit de un monopol lărgit peste toate sferele de activitate impunându-și punctul de vedere în mod dictatorial fără a oferi șansa unui dialog instituțional și politic echilibrat în societate. Astfel s-a creat precedentul unor conflicte ale căror efecte în timp urmează să le resimțim încă mult.

Odată pierdute pârghiile oferite de monopolul politic formațiunea comunistă a refuzat constant opțiunea dialogului intrând într-o opoziție oarbă față de orice inițiativă de reconciliere socială fiind promotorii urii în sânul aceleiași națiuni. Astfel populația unei singure țări a fost îndemnată spre o confruntare internă dorindu-se crearea a două tabere distincte după orientare politică: antiromâni (în același timp promoscoviți) și antiruși ( în același timp prooccidentali).

Din experienţa mea de lucru...

Am avut, săptămâna trecută, o discuţie cu un băiat în curtea unei biserici din Chişinău. El nu era botezat şi mă întreba dacă preotul e catolic sau ortodox şi de ce acesta îi cere 500 de lei pentru a primi sfânta taină care-i va permite să se numească drept credincios. Nu am fost deloc surprins pentru că ştiam de mult ce se întâmplă chiar şi în familiile clericilor.

Pe de altă parte, atât acest băiat cât şi încă vreo câteva zeci de persoane cu care am vorbit mai pe îndelete au început să-mi pună foarte multe întrebări după ce le-am explicat câteva lucruri destul de simple despre credinţa noastră ortodoxă. Ştiu că slujitorii altarului când aud de întrebări oferă nişte răspunsuri arhaice care nemulţumesc pe mulţi dintre oameni mai ales din mediul urban sau devin foarte ocupaţi cu alte lucruri "mai importante". 

Câte biserici atâtea liturghii, câţi credincioşi atâtea convingeri

Astăzi este sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. De astă dată, nefiind plecat din ţară, am fost la liturghie în Chişinău. Lume pestriţă - copii, bătrâni, tineri şi tinere din diferite pături sociale cu toţii vin să se roage, din câte observ, destul de sincer Domnului. Nu sunt îngrădiţi de nimic încă. Pe toţi îi atrage ceva la biserică. Adevărul e că oamenii la noi sunt dacă nu creştini-ortodocşi în procentaj de 90 la sută apoi religioşi - restul stau în Parlament, la Preşedenţie şi prin ministere. Discuţiile pe teme religioase le aud peste tot: în transport, în parcuri, în localurile de agrement, iar pentru presă subiectele legate de viaţa spirituală, când apar, ocupă un loc însemnat între categoriile de ştiri oferite publicului.

Sunt sigur că mai mult de trei sferturi din cei care s-au declarat creştini la ultimul recensământ nu cunosc în sens practic ce înseamnă ortodoxia, care este adevărata valoare a ei. Dacă aş întreba pe cineva în oraş de ce creştinii-ortodocşi serbează azi Adormirea Maicii Domnului şi de ce se duc la bisercă unicul răspuns sincer ar fi - "din obişnuinţă, aşa făcea mama, bunicii". În sens mai larg pe moldoveni îi atrage mai mult transcedentalul decât religia aşa cum o înţeleg clericii.

Falsificarea istoriei – pe ultimul loc, în clasamentul amenințărilor, pentru demintarii moldoveni

O evoluție deloc îmbucurătoare a relațiilor politice în Moldova constă în încercarea unor partide, în ultima vreme, de a-și subordona realitățile istorice intereselor de grup.E un fenomen îngrijorător, chiar primejdios pentru viitorul țării. Acum nu prea se înțelege în ce constă amenințarea unor astfel de implicații pentru viitorul politic al Moldovei din simplul fapt că liderii politici naționali sunt prea ocupați cu propria imagine decât de problemele oamenilor.

Problema subordonării istoriei interesului de partid nu este doar “meritul” opoziției comuniste ci și greșeala politicenilor care se află acum la guvernare și nu în ultimul rând a celor care ne reprezintă la nivel academic prin institutele de istorie, de Integrare Europeană și politologie care se fac că nu sesizează gravitatea situației create intenționat. Un argument pentru cele spuse mai sus este lipsa de atitudine a specialiștilor în istorie care ar trebui să aibă în vizor perioada secolului XX și să dea un răspuns promt oricăror provocări care se nasc din exteriorul țării și își fac efectul în interiorul acesteia.

"Dom' părinte, cât mă costă iertarea păcatelor?"

Întrebarea aceasta caracterizează cel mai bine relaţia de acum, fără să generalizez, între credincoişi şi cler. Excepţii există, dar ele sunt neînsemnate în raport cu întreaga activitate instituţională. Din cauză că în societatea noastră nu s-a format o legătură strânsă între preot şi oamenii din aria parohială peste care a fost repartizat, au apărut aşa numitele tarife pentru prestarea serviciilor religioase. Cu uşurinţă se poate afla cât costă un botez, o cununie sau o înmormântare. Bineînţeles, preţul se poate negocia oricând, însă există cazuri deplorabile şi inexorabile de o ipocrizie ieşită din comun.

Mai ales în oraş mulţi dintre preoţi nu ştiu care dintre credincioşi o duc mai greu, dacă au un loc de muncă, care le sunt caracterele, preferinţele sau cu ce ar putea ajuta mai bine Biserica. Cu toţii au aceleaşi tarife în bani pentru a putea rămâne şi în continuare ortodocşi. Comunitatea eclesială ortodoxă nu mai este aşa ca în secolul XIX. Utopia comunismului sovietic şi a ateismului totalitar au influenţat destul de tare asupra conştiinţei religioase umane, iar liberalismul actual nu prea contribuie la redresarea situaţiei în schimb avem o mai mare libertate de acţiune şi de exprimare de care din păcate administraţia clericală nu se foloseşte. În schimb, aceştia profită din plin de posibilităţile care le sunt oferite de rangul pe care-l ocupă în ierarhia eclesială.

Religia politică și pomelnicul membrilor de partid – factor determninant în evoluția relațiilor sociale în Republica Moldova

De fiecare dată în prag de alegeri candidații la funcțiile de conducere în stat își etaleză capacitățile oratorice și fizionomia mai mult sau mai puțin plăcută. Fiecare își dorește cu nerăbdare să acceadă la postul mult râvnit.

Atenția presei moldovenești este atrasă preponderent de centrele orășenești și municipale ale Republicii. Acest lucru este de înțeles anume din perspectiva culturii politice inadecvate și lipsei maturității gândirii politicienilor noștri. Campaniile electorale se desfășoară doar în jurul imaginii liderilor marilor formațiuni politice și nu din perspectiva activității partidelor ca organisme sociale integre.

Experiența actală a funcționarilor sociali din țară este infimă. Pentru a fi înaintați în treptele politice administrative aceștia pe lângă calitățile menționate mai sus trebuie să fie imuni la flagelul coruției care bântuie societatea noastră încă de pe timpurile comunismului sovietic. Puțini dintre lucrătorii din cadrul administrației publice care este deosebirea dintre un om politic influient și un businessman prosper. Cu atât mai muult nu este clar rolul intelectualului în formulele politice care domină viața publică.