Revelaţiile lui Voronin, problemele şi intrigile sistemului educaţional

În plin scandal legat de neregulile înregistrate la actualul examen de bacalaureat expreşedintele Republicii Moldova Vladimir Voronin vine să se bage-n seamă cu o mai veche aşa zisă dezvăluire despre actualul minstru al educaţiei. Comunistul declară că: „Șleahtițchi a fost el însuși prins cu mită, când a fost prorector al Univeristății din Bălți. El cunoaște foarte acest sistem de mituire și nu vrea altceva decât să-l perfecționeze”.

Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Voronin vinovaţi de actuala stare a lucrurilor din domeniul învăţământului sunt cei ce au permis ca Mihai Şleahtiţchi să-şi continue cariera de cadru pedagogic corupt. De ce atunci autorităţile statului prin funcţionarii ministeriali nu l-au pedepsit și nu l-au dat afară din postul care-l ocupa la moment? Rezultă că și în timpul guvernării comuniste corupția bântuia prin țară chiar şi mai rău decât acum pentru că dând frâu liber răspândirii flagelului mitei și a micilor șmecherii în sistemul educativ ei s-au făcut complici şi au creat precedentul infracţiunilor de azi. Nu ţin minte ca între acești ani să fi fost ceva scandaluri legate de fenomenul corupţiei legate de ministerul învățământului şi care ar fi fost date publicităţii în massmedia.

Simbolul crucii – marcă înregistrată pentru asociația obștească "Crucea Roșie" din Republica Moldova

Astăzi am citit o ştire conţinutul căreia vădeşte o intenţie pe cât de absurdă pe atât de perfidă: “Directorul filialei moldovenești a Crucii Roșii susține că mai multe farmacii, organizații umanitare și centre ale medicilor de familiei folosesc simbolul organizației pe care o conduce, în scopuri comerciale.”

Sunt și eu împotriva folosirii crucii în scopuri comerciale dar nu în modul în care vreun ONG și-ar reclama dreptul asupra unui simbol creştin milenar. Miza reală a acestei declarații, după părerea mea, este alta: reprezentanţii „Asociației obșteşti "Crucea Roșie" vor să ne transmită un mesaj destul de clar - simbolul crucii pe care-l utilizează această n-are nimic în comun cu simbolul omonim al creştinismului. Şi plus la aceasta, „farmaciile, organizațiile umanitare și centrele medicilor de familiei” care folosesc acest simbol nu fac decât să foloseacă „simbolul organizației” şi nu crucea primelor spitale ca formă de ajutor medical au fost întemeiate de Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, părinții Bisericii Creştine.

Între sofisme şi legităţi duhovniceşti

Teologia şi duhovnicia au, din păcate, două conotaţii radical diferite acum. Cei care fac teologie se deosebesc în cele mai multe cazuri de cei care într-adevăr sunt oameni duhovniceşti prin atitudinea lor faţă de cele sfinte. Nu ştiu câţi dintre teologii de forţă din instituţiile de învăţământ de profil pot vorbi într-un limbaj accesibil cu enoriaşii de rând ai locaşurilor de cult ortodoxe, să-i înţeleagă şi să le dea sfaturi folositoare spre mântuirea sufletului. Ce pot ei este doar să se încaiere în diferite dispute sterile care de cele mai multe ori le trădează necredinţa.

Ascult de fiecare dată (cu mare atenţie) predicile spuse preoţi în diferite biserici din Chişinău şi concluzia la care am ajuns este aceea că majoritatea din ei nu se deosebesc cu nimic de nişte elevi de clasa a IV-a sau a V-a care cu mare greu şi-au învăţat tema pe acasă. Toată predica se reduce la expunerea, cu multe greşeli de exprimare, a celor citite anterior dintr-o carte de predici pe care o folosesc toţi clericii... şi atât. Dacă-i întreb de canoane aceştia în marea lor majoritate nu le ştiu, iar dacă-i pun întrebări de copil - mai că-şi bat joc de tine. Eu le iau drept jignire la adresa tuturor care vin la biserică şi nu în ultimul rând la adresa mea.

Nici de 1 iunie demintarii noştri nu au dat dovadă de un real interes față de copii

Situaţia aceasta se repetă din an în an, de ziua internațională a copilului la televiziunile din Republica Moldova s-a vorbit din nou în cea mai mare parte de politică și de implicația politicii în viața copiilor. Ca și în ziua precedentă, pe 31 mai, nimeni nu a aminitit măcar de programele educative și de cultura tinerei generații. Toate discuțiile s-au axat pe factorul economic și ideea de integrare europeană.

Camapaniile electorale în loc să deschidă ochii oamenilor îi orbește și îi deviază de la o viață normală – vorbesc de a cei cetățeni ai Repubilcii Moldova care mai cred într-o soluție politică de rezolvarea problemelor iscate de criza identitară prin care trece poporul. Este și mai gravă situația cu atât cu cât liderii unor formațiuni politice, în speță PCRM, încurcă ițele atât în domeniu cultural cât și în cel științific.

"Capul lui Moţoc vrem!"

Nu vreau şi nici nu pot să cred în imunitatea preoţilor faţă de canoanele bisericii şi de credincioşii pe care îi păstoresc în condiţiile în care nu funcţionează Judecata Eparhială. Preotul la fel ca şi credinciosul trebuie să aibă un stăpân la nivel duhovnicesc care să-l îndrume şi să-l ghideze în calea pe care a ales-o. Fie vrem, fie nu vrem aceasta ne-a fost lăsat de la Sfinţii Părinţi. Fiecare trebuie să se supună - aceasta este calea smereniei care duce la mântuire.

Ce să facem dacă această cale nu este urmată chiar de acei care o propăvăduiesc? Este o întrebare care mă chinuie de multă vreme. Apar în presă cazuri şocante de imoralitate şi violenţă incompatibile cu viaţa duhovnicească şi văd că nu se ia nici o atitudine normală din partea autorităţilor responsabile de aceasta. Eu ca şi cunoscător din interior al acestor probleme nu mă smintesc dar ce facem cu acei cu care mă întâlnesc şi îmi spun aproape săptămânal de astfel de cazuri: preoţi beţivi, fără norme etice sau morale ajungându-se chiar la legături cu criminalitatea? Faţă de astea eu nu mai pot să tac.

Cultura politică faţă-n faţă cu Problemele cotidiene la moldoveni

Cât timp viaţa politică în Republica Moldova este în derivă, cetățenii sunt nevoiți să-și suporte ”aleșii” până la noile alegeri când vor fi nevoiți să-și exprime din nou opțiunea pentru schimbare dintre vechi și mai puțin nou. Lumea e suprasaturată de promisiuni și etalări de imagine în lipsa unui fond concret de acțiuni anterioare din care motiv nu mai onorează sectiile de vot. Absenteismul alegătorilor este sub acest aspect justificată. Nimeni nu mai vrea să aleagă aceiași impostori în aceleași funcții la care au mai fost și să se lase furați așa cum au mai fost anterior.

Prețurile continuă să crească, salariile mizere nu ajung nici pentru a plăti întreținerea, iar corupția, birocrația și incultura devin o normă pentru fiecare instituție a statului. În acest context mă întreb și eu: Care a fost rostul revoltei tinerilor din 7 aprilie 2009? cine a avut de câștigat de pe urma acesteia? Și ce ne mai rezervă viitorul în aceste circumstanțe?

Jocuri murdare cu cuvinte curate

Observ un fenomen neplăcut la conaţionalii noştri şi anume pe acela de a utiliza termeni religioşi într-un sens peiorativ. Preponderent în mediul aşa zis intelectual se ia în derâdere cuvântul ortodox (în traducere rusă "pravoslavnic"). Rostind sau scriind acest termen într-un context politizat îmi dau seama de adevărata cultură a "intelecualilor" noştri.

Nu o să mă implic acum în vreo dispută pe marginea subiectelor abordate vis-a-vis de activitatea instituţiilor ierarhice clericale ruse. Pentru mine "Русское Православие" (Ortodoxia rusă) include pe lângă numele de sfinţi (recunoscuţi la nivel mondial ca modele de viaţă spirituală şi în mediu protestant) cum ar fi Serafim de Sarov, Antonie şi Teodosie de la Lavra Peşterilor, Serghie de Radonej şi acei zeci de arhierei şi mii de preoţi ruşi torturaţi şi ucişi în perioada sovietică (din 1917 până în 1991) pentru credinţa lor "pravoslavnică" tot aşa cum au suferit şi noii martiri români (de la Aiud de exemplu).