joi, 21 iunie 2012

Revelaţiile lui Voronin, problemele şi intrigile sistemului educaţional

În plin scandal legat de neregulile înregistrate la actualul examen de bacalaureat expreşedintele Republicii Moldova Vladimir Voronin vine să se bage-n seamă cu o mai veche aşa zisă dezvăluire despre actualul minstru al educaţiei. Comunistul declară că: „Șleahtițchi a fost el însuși prins cu mită, când a fost prorector al Univeristății din Bălți. El cunoaște foarte acest sistem de mituire și nu vrea altceva decât să-l perfecționeze”.

Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Voronin vinovaţi de actuala stare a lucrurilor din domeniul învăţământului sunt cei ce au permis ca Mihai Şleahtiţchi să-şi continue cariera de cadru pedagogic corupt. De ce atunci autorităţile statului prin funcţionarii ministeriali nu l-au pedepsit și nu l-au dat afară din postul care-l ocupa la moment? Rezultă că și în timpul guvernării comuniste corupția bântuia prin țară chiar şi mai rău decât acum pentru că dând frâu liber răspândirii flagelului mitei și a micilor șmecherii în sistemul educativ ei s-au făcut complici şi au creat precedentul infracţiunilor de azi. Nu ţin minte ca între acești ani să fi fost ceva scandaluri legate de fenomenul corupţiei legate de ministerul învățământului şi care ar fi fost date publicităţii în massmedia.

Și mai straniu mi se pare că anume în această perioadă calitatea studiilor în școlile și liceele țării a scăzut semnificativ prin implementarea în mod stângaci procesului de la Bologna. În acelaşi timp deşi se declarau mari apărători a tradiţiilor şi a bisericii comuniştii timp de 8 ani de guvernare au evitat să introducă disciplina religiei numai din motiv ca aceasta să nu preia curricula şcolară românească. Posibil că au fost şi alte motive la mijloc: aversiunea unor demintari PCRM faţă de credinţa populaţiei, incompetenţa funcţionarilor din instituţia guvernamentală şi lipsa unui elementar dialog între societate şi putere.

În contextul actual al problematicii educaţionale rolul ministrului Șleahtițchi iniţial trebuia să fie unul simbolic - de a supraveghea implementarea programelor europene la care Republica Moldova este parte. Ulterior acesta ar fi trebuit să-şi facă puţină imagine pe seama dezavuării corupţiei şi a erorilor sistemice în instituţiile responsabile cu controlul şi combaterea infracţiunilor din domeniul învăţământului.

CCCEC-ul însă, după cum se ştie, a făcut cu brio faţă provocării anticipând acţiunile ministrului. Mai mult, această instituţie de forţă a creat premiza unei contrapuneri între societatea civilă reprezentată de elevi, părinţi şi profesori şi funcţionarii guvernamentali în persoana lui Mihai Şleahtiţchi şi a superiorului acestuia premierul Vlad Filat. Astfel, este puţin probabil ca ministrul educaţiei să-şi mai poată face o imagine pozitivă datorită unui control mult mai sever al lucrărilor de bacalaureat cu un scenariu asemănător celui din România anului trecut când aproape de jumătate din cei ce au dat examenul au picat la cel puţin o probă.

Reacţia neinspirată a ministrului Şleahtiţchi a provocat un val de nemulţumire demintarul nemaiavând spre cine devia responabilitatea eşecului decât spre „societatea bolnavă” ca moştenire a sitemului comunist de guvernare.

În opinia mea, dacă Mihai Şleahtiţchi s-ar fi remarcat mai activ pe parcursul anului prin şcoli, licee şi universităţi, dacă ar fi fost mai aproape de profesori (la modul concret) soluţionând măcar o parte a problemelor stringente de care suferă cadrul didactic rezultatul ar fi fost cu totul altul. Acesta ar fi putut acuza pe drept cuvânt guvernarea comunistă de ineficienţă şi de ruinarea învăţământului naţional. Din păcate demintarii noştri nu ţin cont că profesorii, părinţii elevilor şi studenţii în marea lor parte sunt încă săraci şi fără nişte investiţii masive în domeniul educativ reformele şi pedepsele par un teatru de prost gust.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu