Legea antirezultat sau cum se cumpără indulgețele UE cu promisiuni cetățenilor

Se împlinește o lună de când 53 de deputați ai actualului Parlament au votat rău-famata lege a egalității de șanse. Acum ecoul scandalului mediatic aproape că a disparut. În presă deja nu mai apar materialele critice la adresa Bisericii Ortodoxe referitor la acest subiect. Slujitorii instituției clericale însă rămân în continuare obiectul jignirilor și a înjosirii din partea reprezentanților câtorva asociații neguvernamentale și al unor demnitari politici de rang înalt.

Implicațiile geopolitice în acest caz sunt enorme iar impactul asupra vieții religioase nu mai reprezintă un secret pentru nimeni. Chiar dacă pentru liderii de opinie funcționarii ecclesiali sunt compromiși aceasta nu diminuează din încrederea populației față de Biserica Ortodoxă ca și organism divino-uman așa cum este percepută de oamenii simpli. E un subiect destul de complicat, inclusiv și din punct de vedere axilogic, la care mă voi opri într-un studiu mai avansat din moment ce se vor clarifica anumite circumstanțe.

Acum au devenit evidente câteva aspecte ale acestei probleme care, după părerea mea, necesită o anumită atenție. Principalele argumente ale promotorilor proiectului de lege care a fost votat pe 25 mai au fost:

1. Trecerea la o nouă etapa în procesul de liberalizare vizelor. Mai exact ministrul de externe al Republicii Moldova, domnul Iurie Leancă, a dat de înțeles că cetățenii vor putea călători în UE fără vize până la sfârșitul anului 2012 în caz contrar acesta promțând să-și dea demisia.
2. Asistența financiară de 100 mln euro pe care Republica Moldova trebuie s-o primească în schimbul și în ajutorul reformelor în domeniul drepturilor omului pe parcursul anului 2012 și a încă 200 mln euro până în 2017.
3. Ajutor în domeniul reglementarii conflictului transnistrean.

Pentru ca aceste argumente să devină mai credibile parlamentarii și-au votat sporuri salariale iar conducerea guvernului a acordat bani pentru mașini de lux. La scurt timp după votarea și promulgarea acestei legi în schimb:

1. Șeful delegației UE la Chișinău Dirk Schuebel a afirmat că nici chiar după 3 ani liberalizarea vizelor nu va reprezenta o certitudine pentru moldoveni. Ministrul Iurie Leancă și-a revăzut promisiunea de a demisiona și refuzând să ofere noi termeni în care Republica Moldova ar putea beneficia de regim liberalizat de vize. Președintele Nicolae Timofti a prognozat termenul de liberalizare a vizelor pentru “sfârşitul anului 2013 - începutul anului 2014”.
2. La 31 mai Ministerului Finanţelor a dat publicității cifra de 19 mlrd 561,8 mln lei (1,2 mlrd euro) ce reprezintă datoria de stat. (Cred că este clar de ce această sumă nu a fost enuțată cu o săptămână mai devreme). După care Cabinetul Filat a decis să taie substanţial alocaţiile la mai multe capitole de cheltuieli. Prognozele Ministerului Finanţelor arată că până la finele anului 2012 sunt puţine şanse ca starea de lucruri să se schimbe. În consecință au fost tăiate mai mult de 120 mln lei din bugetul sănătății, 27 mln din bugetul pentru educație, aproape 10 mln din bugetul pentru cultură etc.
3. După recenta întrevedere Filat-Şevciuc la Rottah-Egern, Germania premierul Republicii Moldova a vorbit din nou (a câta oară) despre “reluarea negocierilor, aprobarea principiilor şi procedurilor acestora, stabilirea unei agende” în timp ce după culise, menționează unele surse, s-a insistat pentru a se accepta o formula de federalizare.

După cum se observă, la toate cele trei capitole ce vizează argumentele în favoarea votării legii egaltății de șanse s-au înregistrat regrese semnificative și aceasta doar pe parcursul primelor 30 de zile. Ce se va întâmpla însă în continuare? Presupun că, în viitorul apropiat, ne așteaptă îndeplinirea altor condiții complementare în schimbul unor noi ajutoare financiare care de regulă nu mai ajung la destinatarii finali – bugetarii din sfera educației, culturii, agriculturii...