Pentru standarde europene și salarii europene

Nu trece nici o săptămână fără ca în presa moldovenească să fie amintită expresia “valori europene”, ”standarde europene” sau ”integrare europeană”. N-am nimic împotriva aspirațiilor firești cetățenilor țării noastre însă folosirea acestor formule verbale în contexte degradante din punct de vedere al relațiilor politice, economice, sociale etc le reduce din greutatea mesajului ce se vrea a fi transmis.

Nici pâinea nu scapă jocurilor de culise

Unul dintre primele lucruri pe care le-am perceput diferit în străinătate față de ceea ce eram obișnuit să simt acasă a fost gustul și calitatea pâinii. De fiecare dată când mă reîntorceam de la studii știam că timp de câteva luni pe parcursul vacanței mă voi sătura mâncând o pâine consistentă și bună. Nu era vorba de ceva ieșit din comun, era același produs pe care-l consumau toți oamenii din oraș asemeni mie.

Pare a fi ceva banal însă proverbul românesc „Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n țara mea” exprimă un adevăr și-n dimensiunea practică a cuvântului. Aceasta n-o spun numai eu – în loc de a fi consistentă producătorii o umflă încât o felie nu-ți ajunge nici pe un dinte. Acum observ că standardele de calitate a produselor de panificație încep să se raporteze și asupra pieței de desfacere moldovenești. Poate că prețul pâinii nu se va schimba degrabă însă calitatea acesteia deja lasă de dorit.

Verticala puterii este veriga slabă a formațiunilor politice cărora le lipsesc solutiile aplicate

Problema cea mai acută a modelului executiv politic din țara noastră o constituie verticala puterii. La această situație se ajunge inclusiv și ca urmare a lipsei unui dialog real în interiorul grupurilor politice. Și dacă nu există vreun contact reciproc avantajos în domeniul schimbului de bunuri în cadrul mișcării sau a partidului este deja clar că membrii de rând ai acestora nu au ce câștiga ca urmare a sprijinului acordat formațiunii. Astfel cetățenii rămân decepționați de întreaga componentă instituțională politică a societății fără vreun gând de a mai reveni.

De parcă așa și ar trebui să fie - medicamente doar cu rețetă

Motto: ”Trebuie să fim mândri că Moldova este țară selectată pentru testarea medicamentelor” (mancurt)

La recomandarea fraților mai mari reprezentantul statului în problemele de sănătate a populației introduce în grabă și fără prea mare mediatizare rețetele prescrise de doctor la circa 80% din medicamentele din farmacii, de parcă ar fi aceasta problema de bază a sistemului medical moldovenesc.  Unul din argumentele acestui demnitar este că cei bolnavi cumpără preparatele destinate lecuirii cu sacii, un altul că ar vrea să facă ordine pe piața farmaceutică și nu în ultimul rând alinierea la standardele internaționale.

Ce-am văzut azi prin centru

De hramul capitalei Chișinăul și-a reconfirmat porecla de cel mai mare sat al Moldovei. Am mers astăzi de-a lungul arterei principale a municipiului și mi s-a părut mai provincial ca niciodată. Muzică populară la fiecare intersecție dată la maxim așa încât decibelii să-i simți în cel mai neplăcut mod chiar și-n fața Teatrului Național de Operă și Balet, și-n preajma Sălii cu Orgă. Sunt mai mult ca sigur că străinii ce ne-au vizitat orașul au rămas pe deplin convinși că locuitorii capitalei în afară de muzică populară nu mai știu nimic.

Practici curente, nimic nou pentru o manipulare continuă

Urmând îndemnul conducerii societatea este prinsă în vâltoarea evenimentelor politice prin intermediul direct al presei care chiar și dacă prezintă întocmai faptele ce se petrec zi de zi, oră de oră le imprimă o conotație eronată. Pe de altă parte, n-am fost niciodată deacord cu acei care afirmă că massmedia minte, la fel ca și celelalte instituții ale unei democrații autentice, un singur reprezentant al acesteia sau un grup de exponenți uniți prin interese comune nu va putea influența semnificativ cursul evenimentelor unei națiuni chiar și pe termen scurt.

Violență din exces de pietism sau pentru apărarea propriei identității

Intuiesc că peste o vreme știrea despre binecuvântarea unui preot din Moscova de a bate huliganii care atentează la sfințeniile unui popor întreg posibil că va apărea în fluxurile unor ”râvnitori” ortodocși de la noi, voi face câteva precizări. Acest cleric este binecunoscut în mediile hyppyote și de anarhiști printre care a și activat un timp. Însă nu despre aceasta-i vorba, n-am nimic nici cu unii și nici cu alții. Opiniile lui de multe ori discutabile trebuie tratate ca atare ca nefiind un îndemn al întregii Biserici Ortodoxe însă în acest caz ar fi bine de citit exact textul îndemnului său nu numai titlurile știrilor la care se referă acesta.

Problema utilizării forței fizice în creștinism nu este una nouă. Ea și-a găsit o rezolvare mai puțin inspirată în Apusul Europei în perioada Evului Mediu. În cadrul instituției ecclesiale ortodoxe ierarhii niciodată n-au tolerat violența sub nici o formă cu o singură excepție – când a fost vorba de apărarea pământurilor strămoșești din fața dușmanilor care inclusiv atentau și la credința poporului. Această formă de aplicare a forței fizice împotriva agresorilor este cu totul diferită de acțiunile ofensive utilizate de în Occident precum au fost: cruciadele și inchiziția.

În Moldova au fost cazuri când țăranii și-au apărat bisericile până la ultima suflare în timpul prigoanei bolșevice cu ce le cădea prin mâini (furci, ciomege, bâte) împotriva călăilor comuniști ce ucideau cu mitralierele. Astfel înaintașii noștri și-au apărat credința, cultura, tradițiile și identitatea națională timp de sute de ani. Pe de altă parte Învățătorii bisericești condamnă până și palma dată din răutate sau spre vătămarea aproapelui*. Spre deosebire de alte culte în Ortodoxie arme sunt considerate rugăciunea, postul și ascultatea iar lupta are loc cu propriile vicii, cu ispitele și păcatele săvârșite la îndemnul diavolului.