De hramul capitalei Chișinăul și-a reconfirmat porecla de cel mai mare
sat al Moldovei. Am mers astăzi de-a lungul arterei principale a municipiului
și mi s-a părut mai provincial ca niciodată. Muzică populară la fiecare
intersecție dată la maxim așa încât decibelii să-i simți în cel mai
neplăcut mod chiar și-n fața Teatrului Național de Operă și Balet, și-n
preajma Sălii cu Orgă. Sunt mai mult ca sigur că străinii ce ne-au
vizitat orașul au rămas pe deplin convinși că locuitorii capitalei în
afară de muzică populară nu mai știu nimic.
Am încercat să surprind, dacă nu o bucurie sinceră, un zâmbet fețele oamenilor. Nu mi-a fost dat să-l văd nici la copilașii care se plibau cu părinții lor. Prin jur doar comercianții cu gând să-și realizeze marfa și multă lume dornică să prindă ceva reduceri. În afară de aceasta, la fiecare 20-25 metri au fost instalte un fel de terase improvizate cu scaune și mese din plastic unde cei dornici să mai cheltuie banii pe care-i aveau în exces au putut să bea și să mănânce din vase reciclabile.
Neavând ce să vadă mai interesant de-a lungul bulevardului Ștefan cel Mare sute de oameni trec în grabă pe lângă scenele, terasele și tarabele lipsite de orice originalitate și-n acest an ca și-n cei precedenți. Nici un bouquiniste, nici un accord de muzică clasică, nimic serios și într-adevăr plăcut auzului și văzului. Nici un loc liniștit unde să te poți relaxa și să-ți împarți bucuria sinceră în unica zi din an în care să fii mândru că ești chișinăuian. Până la o capitală europeană mai avem un drum destul de lung...
Am încercat să surprind, dacă nu o bucurie sinceră, un zâmbet fețele oamenilor. Nu mi-a fost dat să-l văd nici la copilașii care se plibau cu părinții lor. Prin jur doar comercianții cu gând să-și realizeze marfa și multă lume dornică să prindă ceva reduceri. În afară de aceasta, la fiecare 20-25 metri au fost instalte un fel de terase improvizate cu scaune și mese din plastic unde cei dornici să mai cheltuie banii pe care-i aveau în exces au putut să bea și să mănânce din vase reciclabile.
Neavând ce să vadă mai interesant de-a lungul bulevardului Ștefan cel Mare sute de oameni trec în grabă pe lângă scenele, terasele și tarabele lipsite de orice originalitate și-n acest an ca și-n cei precedenți. Nici un bouquiniste, nici un accord de muzică clasică, nimic serios și într-adevăr plăcut auzului și văzului. Nici un loc liniștit unde să te poți relaxa și să-ți împarți bucuria sinceră în unica zi din an în care să fii mândru că ești chișinăuian. Până la o capitală europeană mai avem un drum destul de lung...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu