miercuri, 4 iulie 2012

Câteva cuvinte despre tradiții

Nu de puține ori am remarcat la criticii înstituției ecclesiale din țară comparația ortodoxiei cu evul mediu. Personal nu văd nimic rău în această comparație, mai rău mi se pare când aceasta devine etichetare cu o conotație negativă. Mai ales observ astfel de comentarii la articolele ce se referă la Biserica Ortodoxă. Puțini sunt comentatorii de top care se subscriu cu numele lor real la articolele în care aseamănă ortodoxia perioadei evului mediu, și aceasta doar dacă au forte puține lucruri în comun cu culutura și obiceiurile culturale ale țării.

Cultura în ultimii 20 de ani a fost un domeniu subestimat și practic lipsit de susținere financiară normală din partea puterii guvernamentale. Această atitudine față de tradițiile și obiceiurile populare nu sunt o nutate, în perioada sovietică la fel ca și acum politrucii și promotorii ideologiei comuniste aveau aceeași atitudine față de de religie care reprezenta o amențare în procesul de zombare a populației. Prin Biserică înaintașii noștri își păstrau identitatea națională. Chiar dacă ierarhia eclesială era în dependență nemijlocită de conducerea moscovită enoriașii simpli își păstrau legăturile de rudenie și obiceiurile transmise din străbuni.

În perioada interbelică tradițiile populare, inclusiv cele religioase, ocupau un loc important în conștiința populară și după cum se știe intelectualii și personalitățile vieții politice aveau un nivel mult mai înaintat de cultură chiar decât mulți dintre demnitarii și funcționarii de azi. Consider că ar fi în plus să amintesc câte personalități de vază a vieții publice ne-a oferit această perioadă luminată a trecutului nostru, un lucru este însă sigur - acum nu mai avem parte de asemenea oameni.

Cât de mult avem acum nevoie de personalități precum cele care au format la vremea sa Sfatul Țării pentru a face ordine în țară?! Ce-ar fi ajuns aceștia dacă unii din ei n-ar fi terminat Seminarul Teologic din Chișinău, prima instituție de învățământ publică de pe meleagurile noastre?! Chiar dacă era în directă subordine sinodului rus profesorii acestei școli s-au jerfit pentru ca elevii să știe limba și istoria Țărilor Române. Comparați activitatea Sfatului Țării cu a Parlamentului de azi sub aspectul reprezentării populației și veți înțelege de ce delegații acestuia au putut face atât de mult iar pe de altă parte de ce acum chiar și după un așa progres tehnico-informațional al societății demintarii par mai sălbatici decât bolșevicii și mai răi decât torționarii.

Chiar dacă este în dizgrația permanentă a politicului și a presei Biserica va rămâne și în continuare păstrătoarea tradițiilor culturale naționale. Creștinii ortodocși de azi apără aceste valori chiar dacă acțiunile lor sunt sunt percepute anacronic din cauza sechelelor din perioada ateistă sovietică. Trebuie să învățăm să le înțelegem mesajele la justa lor valoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu